Miresme dulci de roze-n floare
Se trec în zboruri tăinuite,
Din ele vine şi dispare
Mireasma buzelor dorite.

O ploaie deasă de petale
Aşterne drumuri neatinse,
Cu ritmuri moi şi nu uşoare
Tresar luminile aprinse.

Din răsăritul alb de sori
Naivi şi tineri înflorim;
Apuşi în albele culori:
Îndrăgostiţi ne ofilim…

Şi haina încălzeşte
Fiorul ce îl port,
Iar dorul meu descreşte
Sub creştetul meu port.

Privirile îmi zboară
Şi sufletul se zbate
Eu strâns mă ţin de bară –
Dozând realitate…

Îmi bate soare-n faţă
Şi ploile-au bătut
A fi un stâlp în viaţă
E greul şi mai mult.

Mă simt ca niciodată,
Aştept la fel ca ieri,
La fel ca altădată
Privesc spre nicăieri.

(DDD)

As rupe norii cu suspine
Si-un suflet tot cazand in gol
Eu l-as lasa, dar langa tine
Nu pot sa cad, ci doar sa zbor…

Si viata e in da si nu-uri
Iar departeri se fac aproape
Se misca sus-ul si desubt-uri
Un soare stins te-aprinde-n noapte.

O formă de os în căutare de noroc…
Culoarea… Albă!? Mişcări înmuiate de aer, şterse de vânt, neclare pentru ochiul şi sufletul tău.

O pată pe vizor –
Şi zbor…
Lumini ce te-ador
Cobor
În zbor -
Mi-e dor…

O pasăre… Şi pleci… Şi mergi… Îmi dai un braţ să te ating… Şi ne topim în zare…

O pasăre… Două aripi – Eu şi Tu…

Şi simt cum inima îţi bate -
E Tic-ul Tac-ului din mine…
Mă ţii uşor de pe la spate
Şi simt că tu îmi eşti iubire.

Cu visul meu sub pleoapa ta
Şi mii de gânduri între noi,
Cu un sărut pe gura mea
Şi doar o viaţă, doar în doi…