23

Un comentariu

    • danieladermengi
    • Posted noiembrie 24, 2008 at 5:38 pm
    • Permalink

    Calc pietre…şi dealul calcă,
    Şi simt ce proaspăt obosesc.
    Pereţii merg…cu mine, parcă
    Respir, inspir, mă regăsesc…

    Şi-n lumea asta solitară
    Doar felinarul mai lumină
    Şi tot el…aşteaptă afară,
    Şi eu tot…aştept să vină.


Posteaza un comentariu

*
*